tog, tóguri, s.n. (înv.) 1. proprietate prin comasarea unor terenuri. 2. loc neted; luminiș în pădure; fânaț. 3. adăpost în câmp. Vezi definitia »

HIPOLÓG, -OÁGĂ, hipologi, -oage, s. m. și f. idem hipolog, -ă. Vezi definitia »

EMENAGÓG, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă menstruația. (< fr. emménagogue) Vezi definitia »

FRENOLÓG s. m. adept al frenologiei. (< germ. Phrenologe) Vezi definitia »

BIOSPEOLÓG, -Ă, biospeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în biospeologie. [Pr.: bi-o-spe-o-] – Din biospeologie (der. regr.). Vezi definitia »