CONTRABATERÍE, contrabaterii, s. f. Acțiune de luptă dusă de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului, aflate în poziție de tragere. – Din fr. contrebatterie. Vezi definitia »

OFTALMOSCOPÍE, oftalmoscopii, s. f. Examinare a interiorului globului ocular cu ajutorul oftalmoscopului. – Din fr. ophtalmoscopie. Vezi definitia »

PALEODEMOGRAFÍE s. f. ramură a demografiei istorice care studiază vestigiile umane. (< paleo- + demografie) Vezi definitia »

ALOPLASTÍE s. f. operație chirurgicală de înlocuire a țesuturilor cu ajutorul unor materiale străine; aloplastică. (< fr. alloplastie) Vezi definitia »

fúnie (fúnii), s. f. – 1. Sfoară, cablu, parîmă. – 2. Sarcină de lemne sau de paie. – 3. Împletitură, cunună de usturoi sau ceapă ce se păstrează împletite de tulpini, în formă de ghirlandă. – 4. Sfoară de măsurat terenurile. – 5. Suprafață de pămînt de cultură. – Var. (înv.) și mr. fune, megl. funi, fuńă. Lat. fŭnis (Pușcariu 673; Candrea-Dens., 684; REW 3689; DAR), cf. v. fr. și Anjou. fune. Pentru ultimele sensuri, cf. lat. med. funis „porțiune de teren” (Niermeyer 458), v. logud. fune „măsură” (Wagner 114); prin urmare, nu se justifică încercarea lui Bogrea, Dacor., IV, 815, de a pune în legătură această întrebuințare cu lat. fundus. Der. funar (var. funier), s. m. (persoană care face funii); funire, s. f. (înv., suprafață măsurată cu sfoara); funitură, s. f. (înv., funie, măsură de dimensiune); înfunia, vb. (a face funii; a lega cu o frînghie; a fixa părîmele unei ambarcații). Cf. funigel. – Din rom. provine bg. funija (Capidan, Raporturile, 229). Vezi definitia »