Definita cuvantului defensiv
DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e. adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu defensiv
PERSPECTÍV, -Ă adj. (Despre desene, proiecții etc.) Care reprezintă un obiect, un peisaj etc. în perspectivă; perspectivic. [< fr. perspectif, lat. perspectivus]. Vezi definitia »
ACTÍV, -Ă, activi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ◊ Membru activ = membru al unei organizații, societăti, instituții etc. având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. ♦ (Mil.) Care este în serviciu efectiv, sub steag. Apărare activă = apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și a nimici forțele inamice. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care realizează (intens) un anumit fenomen, un anumit efect etc. ◊ (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. 3. (Despre diateza verbală) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea. ♦ (Despre vocabular) Care este folosit în mod frecvent în vorbire. 4. (Despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit, cu un beneficiu. II. S. n. 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice și juridice. 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparțin unei întreprinderi, instituții sau organizații economice; parte a bilanțului unde se înscriu aceste mijloace. 3. (În expr.) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune (gravă) pe seama cuiva. 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieții politice și obștești sub conducerea organizațiilor partidului clasei muncitoare sau a organizațiilor de masă. – Din fr. actif, lat. activus; (II și) rus. aktiv. Vezi definitia »
EVOLUTÍV, -Ă adj. care evoluează treptat și neîntrerupt. ◊ care se referă la evoluție. (< fr. évolutif) Vezi definitia »
PREZUMTÍV, -Ă adj. Socotit ca probabil; ipotetic. ♦ (Gram.; despre timpuri sau moduri) Care arată o acțiune probabilă. [Cf. lat. praesumptivus, it. presuntivo, fr. présomptif]. Vezi definitia »
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z