PALÁT¹ s. n. Peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă, alcătuit din apofizele palatine² ale celor două maxilare superioare, precum și din oasele palatine², acoperite de o mucoasă groasă; cerul-gurii. ◊ Palat moale sau vălul palatului = porțiune musculară care continuă palatul¹ în partea posterioară a cavității bucale. Palat artificial = mușchi al palatului¹, care se folosește în fonetica experimentală pentru a se vedea suprafața atinsă de limbă la pronunțarea unui sunet. – Din lat. palatum, it. palato. Cf. fr. palais. Vezi definitia »

DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Care nu mai este la modă; învechit, perimat. – V. demoda. Cf. fr. démodé. Vezi definitia »

RIGLÁT, -Ă adj. 1. liniat. 2. (despre suprafețe) obținut prin mișcarea unei linii drepte. (după fr. réglé) Vezi definitia »

UMBLÁT², -Ă, umblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circulă mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a colindat prin multe locuri, a trăit și a văzut multe lucruri (acumulând o mare experiență de viață); călătorit, purtat² (2). – V. umbla. Vezi definitia »

SEMNIFICÁT s. m. conținut semantic, semnificația semnului lingvistic; denotat. (după fr. signifié) Vezi definitia »