STENOCÓR, -Ă adj. (biol.; despre specii) cu un areal restrâns. (< fr. sténochore) Vezi definitia »

ECHILIBRATÓR, echilibratóri, s.m. Muncitor în echilibrarea rotoarelor, statoarelor, mașinilor electrice, care aduce la aceeași turație, respectiv frecvență, toate părțile componente ale unui dispozitiv supus rotației. (echilibra + suf. -tor) Vezi definitia »

FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore]. Vezi definitia »

ATENUATÓR s.n. Circuit electric introdus într-un lanț de transmisiune în scopul atenuării undelor de anumite frecvențe. [Pron. -nu-a-. / < fr. atténuateur]. Vezi definitia »

sebastocratór, sebastocratóri, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; august. Vezi definitia »