GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré. Vezi definitia »

FOLIACÉU, -EE adj. 1. de natura frunzelor, ca o frunză. 2. (despre muguri) în care se dezvoltă frunza. (< fr. foliacé, lat. foliaceus) Vezi definitia »

DECOLTÉU s. n. partea răscroită în jurul gâtului a unei haine femeiești. ◊ partea descoperită a gâtului și a umerilor la femei. (< fr. décolleté) Vezi definitia »

APOTROPÉU s.n. Talisman sau orice mijloc inspirat de superstiție pentru îndepărtarea relelor. [Pl. -ee (pron. -pe-e), -euri. / < gr. apotropaion]. Vezi definitia »

TUȘÉU s.n. 1. (Med.) Palpare a unui organ, spre a se constata starea sănătății lui; tact. ♦ Senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe. 2. Fel de a executa o bucată muzicală la un instrument cu claviatură. 3. Fel de a aplica culorile în pictură; tușă (I,1) [în DN]. [< fr. touché]. Vezi definitia »