dáva (-ále), s. f. – Plîngere, jalbă, acuzație în fața unui judecător. – Mr. dăvie. Tc. dava (Șeineanu, III, 45), cf. ngr. νταβᾶς, alb., bg., sb. dava. Sec. XVIII. – Der. davagilîc, s. n. (plîngere), din tc. davacilik; davagiu, s. m. (reclamant), din tc. davaci. Vezi definitia »

dava s. f. sg. heroină. Vezi definitia »

GRAVÁ vb. I. tr. A săpa în piatră, în lemn, în metal etc. diferite litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. [< fr. graver]. Vezi definitia »

NOVÁ vb. tr. a supune (o obligație) unei novații. (< fr. nover, lat. novare) Vezi definitia »

DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever]. Vezi definitia »