îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít), vb. – 1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj). Vezi definitia »

policní, pers. 3. sg. policnéște, vb. IV (reg.) a bruma. Vezi definitia »

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi. 2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. – Clamp + suf. ăni. Vezi definitia »

a-i veni (cuiva) amocul expr. a avea o ieșire nervoasă. Vezi definitia »

ZDRONCĂNÍ vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne / zdroncănéște, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdróncăne / zdroncăneáscă Vezi definitia »