ademení (ademenésc, ademenít), vb. – 1. A înșela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor). Vezi definitia »

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni. Vezi definitia »

coțofăní, pers. 3 sg. coțofănéște, vb. IV refl. (reg.) 1. a se cocoța unde nu merită. 2. a se rățoi (la cineva), a înfrunta (pe cineva). Vezi definitia »

HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. Vezi definitia »

ANI, vechi oraș (azi în ruine) în Turcia, Capitala Armeniei în timpul dinastiei Bagratizilor (sec. 9-11). Ruine a c. 120 biserici (sec. 5-14). Vezi definitia »