CONVIEȚUÍ vb. intr. a trăi împreună cu cineva; a coabita. (după lat. convivere) Vezi definitia »

înțuguí vb. IV (reg.) a denunța (pe cineva). Vezi definitia »

GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se învârtească; a învârteji, a învolbura. – Din giur (= jur). Vezi definitia »

șui¹, șui, s.m. (reg.) insectă mică și dăunătoare care trăiește în lemn și-l roade; car. Vezi definitia »

ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec. Vezi definitia »