Definita cuvantului destrămătură
DESTRĂMĂTÚRĂ s. f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. -atură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu destrămătură
LACTÓNĂ s.f. (Chim.) Ester rezultat prin esterificarea intramoleculară a hidroxiacizilor. [< fr. lactone]. Vezi definitia »
ECHIPOLÉNȚĂ s.f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. [< fr. équipollence]. Vezi definitia »
LUNÚLĂ s. f. 1. figură geometrică formată din două arce de cerc cu aceleași extremități, de aceeași parte a coardei comune. ♦ ĕle lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic. 2. zonă albă în formă de semilună, la baza unghiei. (< fr. lunule) Vezi definitia »
platovíță, platovíțe, s.f. (înv.) bucată, fâșie, șuviță. Vezi definitia »
OXIDÁZĂ s. f. enzimă în celulele vegetale și animale, care catalizează reacțiile de oxidare a unei substanțe chimice. (< fr. oxydase) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z