BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner) Vezi definitia »

CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare. Vezi definitia »

REPUGNÁ, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare. Vezi definitia »

desghiná (-n, -át), vb. – A separa, a despărți. – Var. dejghina, dezghina, desbina. Origine necunoscută. Pare cuvînt tradițional (sec. XVIII), modificat modern prin analogie cu îmbina, combina (Pușcariu 778; Philippide, Principii, 107). Originea lat. pare sigură, cf. mr. dizgl’inare „a tăia crengile”; este însă greu de admis etimonul lat. *dĭsglŭtināre care este propus în mod curent (Candrea-Dens., 482; Pascu, I, 76); tot așa este și lat. *dĭsglināre, din ngr. γλίνη „cocă, pap” (Giuglea, Dacor., III, 620). Vezi definitia »

DEZBINÁ, dezbín, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat. disglut[i]nare (refăcut după îmbina). Vezi definitia »