DISRUPTÍV, -Ă adj. (Despre descărcări electrice) Cu scântei, care produce flăcări, strălucește. [Cf. it. disruptivo, fr. disruptif]. Vezi definitia »

EXSUDATÍV, -Ă adj. (despre inflamații) însoțit de supurație. (< fr. exsudatif) Vezi definitia »

PROTECTÍV, -Ă adj. de protecție, protector. (< engl. protective) Vezi definitia »

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. Vezi definitia »

ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo) Vezi definitia »