FIDEÍSM s.n. 1. Concepție filozofică iraționalistă care dă credinței prioritate față de știință sau pune credința pe același plan cu știința. 2. Concepție iraționalistă, dezavuată de biserică, potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. [Pron. -de-ism. / < fr. fidéisme, cf. lat. fides – credință]. Vezi definitia »

IZODIMORFÍSM s.n. (Chim.) Proprietate a unor compuși izomorfi de a forma cristale mixte. [< fr. isodimorphisme]. Vezi definitia »

NEOKANTIANÍSM s. n. Curent filozofic de la sfârșitul sec. XIX, care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor. [Pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néo-kantisme). Vezi definitia »

organism (vierme, insectă) care viețuiește în golurile din sol, folosind aerul prezent în acestea; au rol important în pedogeneză. Vezi definitia »

ANTROPOPATÍSM s.n. Atribuirea de însușiri psihice și de stări afective specific umane animalelor sau obiectelor neînsuflețite. [< fr. anthropopatisme]. Vezi definitia »