OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose) Vezi definitia »

ALDÓZĂ s. f. oză cu funcție de aldehidă. (< fr. aldose) Vezi definitia »

NERVATÚRĂ s.f. Totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). [Cf. fr. nervature, germ. Nervatur, it. nervatura]. Vezi definitia »

GIBERELÍNĂ s. f. fitohormon complementar al auxinei, care stimulează înflorirea și creșterea plantelor. (< fr. gibbérelline) Vezi definitia »

HERMENEÚTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik. Vezi definitia »