CORPORÁȚIE, corporații, s. f. 1. (In societatea medievală) Formă specifică de organizare a activității economice a meseriașilor; breaslă (1); isnaf, rufet. 2. (în unele țări) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acțiuni. [Var.: corporațiúne s. f.] – Din fr. corporation. Vezi definitia »

EMPIRÍE s.f. (Liv.) Existență; experiență. [< gr. empeiria]. Vezi definitia »

LĂCĂTUȘERÍE s. f. v. lăcătușărie. Vezi definitia »

cîmpíe (câmpíi), s. f. – Cîmp, șes, ogor. Probabil de la un lat. *campia, care ar reproduce un gr. ϰαμπία, der. de la ϰάμπος (DAR, REW 1563), cf. sicil., calabr. campia. Der. de la campus, printr-un suf. -inea (Tiktin) nu este posibilă (cf. Corominas, I, 621), căci n ar fi lăsat urme în Banat. Candrea-Dens., 339, propun *campiva, care pare foarte artificial. Vezi definitia »

LITOLOGÍE s.f. 1. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; petrografie. 2. Compoziție mineralogică și petrografică a rocilor sedimentare. [Gen. -iei. / < fr. lithologie, cf. gr. lithos – piatră, logos – studiu]. Vezi definitia »