ORIFÍCIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau altă cavitate. – Din fr. orifice, lat. orificium. Vezi definitia »

CADÍU, cadii, s. m. (Turcism) Judecător musulman. – Din tc. kadi. Vezi definitia »

AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. – Din fr. aphélie. Vezi definitia »

sleditóriu, sleditóri, s.m. (înv.) îndrumător. Vezi definitia »

OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. Vezi definitia »