DESCĂTĂRĂMÁ, descătărăméz, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Des¹- + cataramă. Vezi definitia »

halimá (halimále), s. f. – 1. Titlu al colecției de povești orientale, mai cunoscută ca O mie și una de nopți. – 2. Basm, poveste, snoavă. – 3. Încurcătură, încîlceală, confuzie. Arab. âlima „balerină” (› fr. almée, sp. almea), prin intermediul ngr. χαλιμά (Șeineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, dată fiind complicația poveștii. Se pare că Graur 161 se înșală interpretîndu-l ca „hărmălaie”, pe care îl explică prin țig. halema, de la ha- „a mînca”. Vezi definitia »

TELERÁMA s. f. ciclu de emisiuni prezentate la televizor, pe diverse teme. (< fr. télérama) Vezi definitia »

vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme Vezi definitia »

NOSÉMA s. f. ciupercă saprofită parazită, în tubul digestiv al viermilor de mătase. (< fr. nosema) Vezi definitia »