scârliónț, scârliónți, s.m. 1. (pop.) cârlionț, buclă, creț. 2. (reg.; în forma: scărlăunț) fiecare dintre capetele blănilor ce încheie cele două laturi ale unei cișmele. Vezi definitia »

SORCOVẮȚ s. m. v. sorocovăț. Vezi definitia »

DRĂCULÉȚ, drăculeți, s. m. Drăcușor. – Drac + suf. -uleț. Vezi definitia »

ȘPRIȚ², șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. Vezi definitia »

saț s. n. – Abundență, sațietate, suficiență. – Var. sațiu. Lat. sătĭs, cf. v. fr. sez „abundență” var., din lat. *sătius, cuvînt neatestat, dar pe care Meillet, DEL, îl consideră necesar pentru a-l explica pe sătiĕtas. – Der. nesaț(iu), s. n. (insațietate); sățios, adj. (care satură); nesățios, adj. (insațiabil); săția, vb. (a se ghiftui, a se sătura); sațietate, s. f., din fr. satiété. Vezi definitia »