DEGRESÓR, -OÁRE, degresori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care degresează. 2. S. n. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. – Din fr. dégraisseur. Vezi definitia »

CONCHISTADÓR s. m. nume dat aventurierilor spanioli din sec. XV-XVI care plecau să cucerească teritorii în America sau în altă parte a lumii. (<sp., fr. conquistador) Vezi definitia »

CAPSATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor și a tapițeriei de mobilă. II. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor. ◊ dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor etc. (< capsa + -tor) Vezi definitia »

TENDÓR s.n. (Tehn.) Dispozitiv pentru întinderea organelor flexibile de transmisie, de susținere, de legătură; întinzător, extensor. [< fr. tendeur]. Vezi definitia »

NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă. ♦ Loc. adj. și adv. Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus. ♦ Loc. vb. A fi nor = a fi înnorat. ♦ Expr. Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. ♦ Nor arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 2. Masă densă și mobilă de praf, de fum etc. 3. Fig. Mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea). [Var.: (reg.) nóur, núor, s. m.] – Lat. nubilum. Vezi definitia »