ABRAZIÚNE s.f. 1. Proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor. 2. Roadere a unui corp rezultată din frecarea lui cu altul mai dur; abrazare. [< fr. abrasion]. Vezi definitia »

a prinde posturi străine expr. a vorbi aiurea, a trăncăni fără noimă. Vezi definitia »

HEBETÚDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude]. Vezi definitia »

EXCEPȚIÚNE s.f. v. excepție. Vezi definitia »

LOCAȚIÚNE s.f. v. locație. Vezi definitia »