cosînzeánă (cosînzéne), s. f. – Prototip al frumuseții, în basmele populare. – Ileana Cosînzeana, personaj feminin mitic, care personifică idealul lui Făt Frumos. Origine incertă. Este evidentă înrudirea cuvîntului cu sînzeană; însă prima parte a cuvîntului este mai puțin clară. Este poate o amintire a Sfintei Elena, mama lui Constantin, dacă se admite o formă Helena Co(n)s(t)antiana: z s-ar explica prin pronunțarea ngr. *Cos(t)andiana, sau mai bine printr-o contaminare posterioară cu sînziană. Pentru pierderea primului t, cf. forma sl. Kustenitŭ ‹ Kονσταντίνος (Vaillant, BL, XIV, 7). Philippide, Principii, 138, se gîndea la lat. semidivina, ca epitet al Elenei din Troia, soluție evident imposibilă; pentru DAR și Scriban, este vorba de o var. de la sînzeană. Vezi definitia »

busolă, busole s. f. (adol.) ceas de mână. Vezi definitia »

CINEMOGRÁMĂ s.f. Înregistrare ritmică la intervale scurte, pe peliculă fotografică, a diverselor faze ale unei mișcări. [Scris și kinemogramă. / < fr. cinémogramme]. Vezi definitia »

SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă. Vezi definitia »

TRANSFLUÉNȚĂ s.f. (Geol.) Trecere a ghețarilor dintr-o vale glaciară în alta. [Pron. -flu-en-. / < fr. transfluence, cf. lat. transfluens]. Vezi definitia »