sâhlăríe, sâhlăríi, s.f. (reg.) pădure deasă; hățiș, sihlă. Vezi definitia »

SUSTENTÁȚIE s. f. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ◊ forța verticală care împinge în sus o aeronavă. (< fr. sustentation) Vezi definitia »

pîlnie (pấlnii), s. f. – 1. Leică. – 2. Pavilion al instrumentelor muzicale de suflat. Sl. plŭniti „a umple” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 241; Tiktin), cf. bg. pălno „plin”, pălnenie „umflare”. Vezi definitia »

COLEDOCOGASTROSTOMÍE s. f. deschidere a canalului coledoc în stomac. (< fr. cholédocho- gastrostomie) Vezi definitia »

FECIORÍE¹ s. f. Calitatea de a fi fecioară (1); castitate, virginitate, fetie; p. ext. curățenie morală (proprie unei fecioare). – Fecioară + suf. -ie. Vezi definitia »