PĂRĂSÍRE, părăsiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) părăsi și rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit; p. ext. singurătate, izolare. ◊ Loc. adj. și adv. În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit. – V. părăsi. Vezi definitia »

ȘIȘĂÍRE, șișăiri, s. f. Acțiunea de a șișăi și rezultatul ei. – V. șișăi. Vezi definitia »

miscare cartista Vezi definitia »

răsuflătoare, răsuflători s. f. buzunar. Vezi definitia »

PIROGENÁRE s.f. Piroliză. [Cf. fr. pyrogénation < gr. pyr – foc, gennan – a produce]. Vezi definitia »