CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (Înv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Fam.) Bărbat care bea cu plăcere multă cafea (2). – Din tc. kahveci. Vezi definitia »

VANÁDIU s. n. metal dur, casant, cenușiu, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale. (< fr. vanadium) Vezi definitia »

sacfíu, sacfíi, s.m. (înv.) garoafă. Vezi definitia »

HARABAGÍU, harabagii, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din tc. arabaci. Vezi definitia »

CICHIRGÍU, cichirgii, s. m. (Înv.) Cofetar; cel care ducea tăvile cu dulceață la curtea domnească. – Din tc. șeker-ci. Vezi definitia »