Definita cuvantului deznădăjduire
DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu deznădăjduire
RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de a (se) respecta. – V. respecta. Vezi definitia »
ȘOȘOÍRE, șoșoiri, s. f. Acțiunea de a șoșoi și rezultatul ei. – V. șoșoi. Vezi definitia »
DEGERMINÁRE, degerminări, s. f. Acțiunea de a degermina și rezultatul ei. – V. degermina. Vezi definitia »
búnă-créștere (politețe) (a dat dovadă de ~) s. f., art. búna-créștere (dar: buna lui creștere), g.-d. art. búnei-créșteri Vezi definitia »
CONCESIONÁRE, concesionări, s. f. Faptul de a concesiona. [Pr.: -si-o-] – V. concesiona. Vezi definitia »