FRONT s.n. 1. Loc, teritoriu, pe care se poartă luptele într-un război. ♦ Grupare operativă constituită din forțe militare numeroase sub o comandă unică. 2. Formație de militari, de sportivi etc. așezați în linie. 3. (Fig.) Grupare unitară de forțe strânse în vederea unei lupte comune. 4. (Arhit.) Plan vertical în care este situată fațada unei clădiri. ♦ Perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. 5. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște și cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front de furtună = masă de aer rece care, împinsă de furtună, provoacă deplasarea aerului mai cald din fața ei. [< fr. front, cf. rus. front]. Vezi definitia »

INADERÉNT, -Ă, inaderenți, -te, adj. (Livr.) Care nu aderă; neaderent. – Din fr. inadhérent. Vezi definitia »

DETRIMÉNT s. n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum Vezi definitia »

CVINT- Element prim de compunere savantă cu sensul de „cinci”, „de cinci ori”. [Var. chint-, cuint-. / < lat. quintus]. Vezi definitia »

LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant. Vezi definitia »