Definita cuvantului dezveli
DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. L Tranz. și refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în față cuiva; a se înfățișa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [în]veli.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dezveli
VÂRCOLI, vârcolesc, vb. IV refl. (înv.) A se învârteji, a se zvârcoli. Vezi definitia »
ARBORE-RALLI, 1. Zamfir C.A.R. (1848-1933, n. Cernăuți), militant socialist și publicist român. A contribuit la răspîndirea ideilor socialismului în România. 2. Ecaterina Z.A.-R. (1873-1937, n. Baix-Elveția), medic, publicist socialist român. Fiica lui A.R. (1). Lucrări de medicină socială. Vezi definitia »
prâznălí, pers. 3. sg. prâznăléște, vb. IV (reg.; despre fusul de tors) a sfârâi (când este învârtit la tors). Vezi definitia »
iscălí (iscălésc, iscălít), vb. – A semna, a-și pune numele, semnătura. Origine incertă. După Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridică azŭ iskalŭ „eu vreau” (din sl. iskati, cf. isca). După Cihac, II, 149 (cf. Șeineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati „a păta”, cf. bg. iskaljam „a murdări”, datorită faptului că cea mai mare parte a iscăliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneală. Ambele explicații par posibile. – Der. iscălitură, s. f. (semnătură), din part. iscălit (sec. XVII); iscălitor, adj. (semnatar), înv. Vezi definitia »
hândeali, s. invar. (țig.) închisoare, pușcărie. Vezi definitia »