OMOGÉN, -Ă, omogeni, -e, adj. 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate; nediferențiat. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile proporționale. – Din fr. homogène, germ. homogen. Vezi definitia »

CÚLMEN s. n. porțiune superioară a monticulului vermisului cerebelului. (< lat. culmen) Vezi definitia »

SUTIÉN, sutiene, s. n. Piesă de lenjerie feminină care susține sânii. [Pr.: -ti-en] – Din fr. soutien [-gorge]. Vezi definitia »

EOCÉN s.n. Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. e-o-. / < fr. eocène, cf. gr. eos – auroră, kainos – recent]. Vezi definitia »

GRADÉN, gradenuri (gradene), s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. – Din fr. gradin. Vezi definitia »