SEMANTÉM s.n. Unitate de bază a unui cuvânt în cadrul unei familii lexicale, purtătoare a sensului lexical. [< fr. sémantème, cf. gr. semainen – a însemna]. Vezi definitia »

art.nehot.fem, sing. un/o;forma veche ună existentă si azi in dialectul aromân(macedo-român);corect üă ca în ouă,nouă,două,vouă(Eminescu facea echivalarea lui omega elin cu diftongul uă) Vezi definitia »

MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème. Vezi definitia »

mehlém (mehlémuri), s. n. – 1. (Înv.) Unguent. – 2. (Arg.) Spermă, sămînță. – Mr. migleme, megl. miilem. Tc. mehlem, din arab. merhem (Meyer 269; Berneker, II, 11; Tiktin), cf. alb. meljhem, bg., sb., cr. mehlem, toate cu sensul de „unguent”. Vezi definitia »

„sistem fizic care prelucrează datele introduse intr-o formă prestabilită și furnizează rezultatele fie într-o formă accesibilă utilizatorului, fie ca semnale destinate acționarii unor echipamente” Vezi definitia »