GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. Vezi definitia »

GALVANOTÉHNICĂ s.f. Parte a electrochimiei aplicate, care se ocupă cu galvanoplastia și galvanostegia. [Gen. -iei. / cf. fr. galvanotechnique]. Vezi definitia »

INTRÁTĂ s.f. v. intradă. Vezi definitia »

AXIÓMĂ s.f. Adevăr admis în general și acceptat ca real fără a fi demonstrat. ♦ Fiecare dintre propozițiile prime pe baza cărora se formulează o teoremă. [< fr. axiome, cf. lat., gr. axioma – opinie < axios – adevărat]. Vezi definitia »

VELATÚRĂ, velaturi, s. f. Totalitatea velelor unei nave cu pânze. – Din it. velatura. Vezi definitia »