Definita cuvantului dialectic
DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dialectic
VAGOTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la vagotonie. II. adj., s. m. f. (individ) la care predomină sistemul parasimpatic. (< fr. vagotonique) Vezi definitia »
EURIFÓTIC, -Ă adj. (despre organisme) în condiții foarte variate de lumină. (< fr. euryphotique) Vezi definitia »
PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagma) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique. Vezi definitia »
ANTIHIPNÓTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) împotriva somnului. (< engl. antihypnotic) Vezi definitia »
CIÁNIC, -Ă, cianici, -ce, adj. v. FULMINIC. (În sintagma) Acid fulminic = izomer al acidului cianic care, împreună cu metalele, formează săruri explozive. – Din fr. fulminique. – [DEX '98] Vezi definitia »