VOCODÉR s.n. 1. Sistem electronic de telefonie în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită. 2. Aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice. [< fr., engl. vocoder, germ. Vocoder]. Vezi definitia »

BOMFÁIER s.n. Ferăstrău de mână cu care se taie metale. [< germ. Bogenfeilen]. Vezi definitia »

shópping cénter (angl.) [pron. șóping séntăr] s. n. Vezi definitia »

ȘAMOTIÉR s. m. muncitor care se ocupă cu prepararea șamotei și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. (< șamotă + -ier) Vezi definitia »

RESTANȚIÉR, -Ă adj., s. m. f. (cel) rămas în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). (< restanță + -ier) Vezi definitia »