dușmán (-ni), s. m. – Inamic, vrăjmaș. – Mr. dusman. Tc. (per.) düșmen (Roesler 591; Miklosich, Türk. Elem., I, 288; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf. alb., bg., sb. dušman. – Der. dușmancă, s. f. (inamică, vrăjmașă); dușmănesc, adj. (privitor la dușmani; dușmănos); dușmănește, adv. (cu dușmănie, ostil); dușmănos, adj. (ostil); dușmăni, vb. (a fi ostil; a urî; a învrăjbi); dușmănie, s. f. (vrăjmășie); îndușmăni, vb. (a învrăjbi). Vezi definitia »

CUMULOVULCÁN s. m. con vulcanic format prin suprapunerea alternativă a curgerilor de lavă cu îngrămădiri de blocuri și cenușă provenite din erupții. (< fr. cumulo-volcan) Vezi definitia »

MOCOFÁN, mocofani, s. m. 1. Om prost, bleg. 2. Om bădăran, mojic. – Et. nec. Cf. moacă. Vezi definitia »

GALICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Galicia. ◊ (s. f.) limba romanică, asemănătoare cu portugheza, vorbită în Galicia. (< fr. galiciene) Vezi definitia »

BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman. Vezi definitia »