LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar. Vezi definitia »

CELULÁR, -Ă I. adj. 1. de natura celulei (1); format din celule. ♦ teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor și animalelor. 2. regim ~ = regim special în închisori. 3. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate. II. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5). (< fr. cellulaire) Vezi definitia »

DICȚIONÁR s. n. 1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeași limbă sau într-o limbă străină. ◊ listă alfabetică de termeni, cu explicațiile necesare, aparținând unei anumite științe, arte etc. 2. (inform.) listă a unui fișier conținând în ordine indicații despre componentele acestuia; listă conținând cuvinte-cheie și interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium) Vezi definitia »

ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis) Vezi definitia »

POSTVELÁR, -Ă adj., s. f. (fonem) care are punctul de articulație în partea posterioară a palatului moale. (< fr. postvélaire) Vezi definitia »