SINECOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a bridelor sau a aderențelor. [Gen. -iei. / < fr. synéchotomie]. Vezi definitia »

BRÉCIE s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. – Din germ. Breccie. Vezi definitia »

FITOPATOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază bolile plantelor, agenții care le produc și metodele de combatere și de prevenire a îmbolnăvirilor. – Din fr. phytopathologie. Vezi definitia »

AUTOROTÁȚIE s. f. mișcare de rotație a unei suprafețe portante sau a unui avion, care se întreține de la sine. (< fr. autorotation) Vezi definitia »

nelăcomíe s.f. (înv.) cumpătare (la mâncare). Vezi definitia »