CONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios. ◊ (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans) Vezi definitia »

NECOMBATÁNT, -Ă adj., s.m. (Cel) care nu ia parte efectivă la luptă. [< ne- + combatant, după fr. non-combattant]. Vezi definitia »

PERSISTÉNT, -Ă, persistenți, -te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menține fără să slăbească în intensitate. ◊ (Bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. – Din fr. persistant. Vezi definitia »

EȘAPAMÉNT s. n. dispozitiv pentru evacuarea gazelor arse într-un motor cu ardere internă. (< fr. échappement) Vezi definitia »

PRUDÉNT, -Ă adj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr. prudent, lat. prudens) Vezi definitia »