HIGROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește în locuri umede. (< fr. hygrophyte) Vezi definitia »

AEROSTÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique]. Vezi definitia »

BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Bulgariei. – Din bulgar + suf. -oaică. Vezi definitia »

PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća. Vezi definitia »

HEPATONEFRÍTĂ s. f. afecțiune prin leziuni ale ficatului și rinichilor. (< fr. hépatonéphrite) Vezi definitia »