ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. Vezi definitia »

PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (Concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza. Vezi definitia »

grumăzáre s.f. pl. (reg.) boală de grumaz; brâncă. Vezi definitia »

CRÂȘCÁRE, crâșcări, s. f. Acțiunea de a crâșca și rezultatul ei. ♦ Fig. Nemulțumire, durere; nenorocire. – V. crâșca. Vezi definitia »

SUBSTITUÍRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire, substituție. ♦ (Jur.) Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. – V. substitui. Vezi definitia »