CONDÚCTĂ, conducte, s. f. Țeavă, ansamblu de țevi din metal, beton, lemn etc. sau instalație destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ◊ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal și cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalațiile electrice. – Din lat. conductus. Vezi definitia »

ATRÁPĂ s. f. 1. aparență înșelătoare; păcăleală. 2. obiect destinat a înșela prin amuzament. ◊ siluetă, manechin pentru atragerea vânatului. (< fr. attrape) Vezi definitia »

DEBITÉZĂ s.f. Piesă din material refractar prin care se trage sticla topită la fabricarea geamurilor. [< fr. débiteuse]. Vezi definitia »

MASTÍTĂ s.f. Inflamație a mamelei, a glandei mamare; mamită. [< fr. mastite, cf. gr. mastos – mamelă]. Vezi definitia »

ALBINIOÁRĂ, albinioare, s. f. Albinuță. – Albină + suf. -ioară. Vezi definitia »