Definita cuvantului sălbăticie
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sălbăticie
AUTOSCOPÍE s. f. 1. observație asupra propriei persoane. 2. simptom al unor boli, prin halucinație al cărei obiect este imaginea vizuală a propriului corp (în timpul agoniei, în clipa morții etc.) (< fr. autoscopie) Vezi definitia »
DISEMÍE s. f. dificultate în utilizarea simbolurilor limbajului. (< fr. dyssémie) Vezi definitia »
ISCURÍE s. f. greutate sau neputință de a urina. (< fr. ischurie) Vezi definitia »
ANAFRODIZÍE s. f. absență, diminuare a apetitului sexual. (< fr. anaphrodisie) Vezi definitia »
RADIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a unor boli prin acțiunea razelor X. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiothérapie. Vezi definitia »