Definita cuvantului sălbăticie
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sălbăticie
PALILALÍE s. f. tulburare a vorbirii în repetarea involuntară a unor silabe, cuvinte sau propoziții. (< fr. palilalie) Vezi definitia »
CROMOMETRÍE s. f. 1. măsurarea intensității culorilor. 2. dozare a hemoglobinei în sânge cu ajutorul cromometrului. (< fr. chromométrie) Vezi definitia »
GLOTOLOGÍE s.f. (Italienism) Dialectologie. ♦ Lingvistică; teoria limbii. [Gen. -iei. / < it. glottologia]. Vezi definitia »
-EMÍE elem. hem(o)-. Vezi definitia »
SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie. Vezi definitia »