URMULÍȚĂ, urmulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță. – Urmă + suf. -uliță. Vezi definitia »

ORTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Serie de varietăți care, în evoluția speciilor animale și vegetale, se produc în același sens. [< fr. orthogenèse, cf. gr. orthos – drept, genesis – origine]. Vezi definitia »

TETIÉRĂ s. f. piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pentru sprijinit capul. (< fr. tetière) Vezi definitia »

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură. Vezi definitia »

RAHICENTÉZĂ, rahicenteze, s. f. Introducere a unui ac de seringă în spațiul dintre două vertebre, pentru a face un tratament, o anestezie etc. – Din fr. rachicentèse. Vezi definitia »