GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea (4) de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. – Din lat. gens, -ntis. Vezi definitia »

pláșcă³ s.f. (reg.) trompetă. Vezi definitia »

a se duce bou și a se întoarce vacă expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, după o perioadă de instruire etc.). Vezi definitia »

plămădíță s.f. (reg.) amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; plămădeală. Vezi definitia »

ALCHÉNĂ, alchene, s.f. Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu legături simple carbon-carbon și carbon-hidrogen și o singură legătură dublă carbon-carbon. Vezi definitia »