ESOFÁG¹ s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage) Vezi definitia »

BAILÁG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune între două piese în contact cu joc și în mișcare pentru anihilarea sau micșorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage]. Vezi definitia »

smag (-guri), s. n. – 1. Savoare, gust. – 2. (Arg.) Feciorie. – Var. smah, șmac, șmah. Germ. Geschmach, prin intermediul pol., rut. smak (Candrea; Scriban, Arhiva, 1913; cf. Pașca, Dacor., Dacor., VII, 407). Vezi definitia »

FAG, fagi, s. m. Copac înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). – Lat. fagus. Vezi definitia »

HEMOFÁG, -Ă, hemofagi, -ge, adj. (Biol.) 1. (Despre animale) Care se hrănește cu sânge. 2. (Despre celule) Care distruge globulele roșii din sânge. – Din fr. hémophage. Vezi definitia »