AMÍC, -Ă, amici, -ce, s. m. și f. Prieten. – It. amico (lat. lit. amicus). Vezi definitia »

DIALECTOLÓGIC, -Ă, dialectologici, -ce, adj. Privitor la dialecte sau la dialectologie, care aparține dialectelor sau dialectologiei. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologique. Vezi definitia »

SILOGÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la silogism. II. s. f. ramură a logicii formale care studiază silogismul. (< fr. syllogistique, lat. syllogisticus) Vezi definitia »

POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos) Vezi definitia »

pricáznic, -ă, adj. (înv.) care aduce nenorocire, care pricinuiește moartea; funest. Vezi definitia »