PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma. Vezi definitia »

AUTOGRAVÚRĂ s. f. velografie. (< germ. Autogravüre) Vezi definitia »

DUDÚCĂ, duduci, s. f. Termen de politețe care se dădea altădată fetelor și femeilor tinere de la oraș. – Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”. Vezi definitia »

hoántă, hoánte, s.f. (reg.) lepădătură, târâtură. Vezi definitia »

JÁBRĂ, jabre, s. f. v. javră. Vezi definitia »