HORCĂÍT s. n. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură. – V. horcăi. Vezi definitia »

BIOTÍT s. n. varietate de mică, neagră, verde sau brună. (< fr. biotite) Vezi definitia »

SINILÍT, -Ă, siniliți, -te, adj. (Reg.; despre rufe) Clătit în sineală; albăstrit. [Var.: (înv.) sinelít, -ă adj.] – V. sinili. Vezi definitia »

DOGÍT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. – V. dogi. Vezi definitia »

PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole nelucrate) Părăginit. – V. pârlogi. Vezi definitia »