Definita cuvantului dibuială
DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva. – Dibui + suf. -eală.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dibuială
SÓLDĂ, solde, s. f. Sumă de bani plătită militarilor și personalului civil din armată. ◊ Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). – Din fr. solde. Vezi definitia »
smîntînă s. f. – Spumă, cremă de lapte. Sl. *sŭmętana, de la sŭmętati, sŭmęstą „a amesteca, a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Lambrior 100; Cihac, II, 352; Tiktin; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti, GS, V, 158), cf. bg. smetan, slov. smetana, pol. śmietana, ceh., rus. smetana, lituan. smantas. Numai rom. presupune o formă sl. cu ę, celelalte limbi sl. presupun *sŭmetana, Vasmer, II, 672. S-a opus acestei der. îndoiala în ce privește trecerea anîn, care nu există în elementele sl., cf. jupîn, stînă; pentru a depăși dificultatea, s-a atribuit împrumutului o dată mai veche anterioară sec. X, explicație ce nu pare cea mai bună, cf. stăpîn. Der. de la un lat. *mantanamantum (Pușcariu, Dacor., III, 386; Pușcariu, Lr., 286) sau *mattanamatta (Giuglea, Dacor., III, 616; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339) este încă și mai îndoielnică. Philippide, II, 15, crede că ar putea fi cuvînt autohton. Cf. REW 5424N. Der. smîntîni, vb. (a lua smîntîna de pe lapte); smîntînică, s. f. (plantă, Galium cruciatum); smîntînos, adj. (cu multă smîntînă). Vezi definitia »
LÚTRĂ s. f. mamifer carnivor din familia mustelidelor, cu blana castanie-roșcată, care se hrănește cu pești; vidră. (< fr. loutre, lat. lutra) Vezi definitia »
CLAUZÚLĂ, clauzule, s. f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate, creează un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze în proză, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv. [Pr.: cla-u-] – Din lat. clausula. Vezi definitia »
BIOFÍZICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei al cărui obiect îl constituie studiul fenomenelor și proceselor fizice și fizico-chimice care se desfășoară în organismele vii, precum și influența factorilor fizici asupra acestora. În prezent, b. s-a separat în cîteva ramuri independente: radiobiologia, bioenergetica, fotobiologia, biomecanica ș.a. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z