HELIOCENTRÍSM s. n. concepție fundamentată de Copernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric. (< fr. héliocentrisme) Vezi definitia »

SUFÍSM s. n. curent principal al misticii musulmane, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic. (< fr. soufisme) Vezi definitia »

FILOELENÍSM s.n. Dragoste, admirație pentru ceea ce este grecesc. [Cf. fr. philhellénisme]. Vezi definitia »

PANOPTICÍSM s.n. principiul general al noii „Anatomii politice” al cărei subiect și obiect nu sunt relațiile de autoritate ci de disciplină Vezi definitia »

ACTINOTACTÍSM s.n. (Biol.) Reacție a unor alge unicelulare sau a altor viețuitoare inferioare față de radiații(le luminoase). [< fr. actinotactisme]. Vezi definitia »